Comportamentul uman, mereu, in discutie...

Complexul Oedip. Sexualitatea in conceptia lui Freud

Complexul lui Oedip


Freud pleaca în descrierea complexului Oedip de la cazul baiatului, considerat de el ca fiind mai simplu si cu mai putine zone de penumbra. Preistoria complexului Oedip ar cuprinde pe de o parte o identificare primara cu tatal vazut ca ideal, identificare de la început ambivalenta, iar pe de alta parte o investire libidinala primara a mamei.


Din confluenta acestor doua relatii, la început independente, rezulta complexul Oedip (Chemama, 1993). Asa cum rezuma Freud în 1940 în "Abriss der Psychoanalyse", o data cu intrarea în faza falica a evolutiei libidinale, spre vârsta de 2-3 ani, baiatul începe sa constientizeze placerea procurata de auto stimularea organului sau sexual, îsi doreste mama si încearca sa o seduca prin exhibarea penisului, intentionând sa ia locul tatalui. Tatal, pâna atunci un model datorita fortei si autoritatii cu care era investit, în momentul complexului Oedip, devine rival. Aceasta ambivalenta fata de tata si atitudinea tandra exclusiva fata de mama reprezinta de fapt doar o latura a complexului Oedip, cea pozitiva.

Forma completa a complexului Oedip implica si o latura negativa, baiatul adoptând în acelasi timp o atitudine tandra feminina fata de tata si o pozitie de gelozie si ostilitate fata de mama.


Aceasta dubla polaritate oedipiana este datorata bisexualitatii originare a fiintei umane, asa cum arata Freud în 1923, în "Dos Ich und das Es" (Eul si Sinele). Produs al fazei falice, complexul Oedip este rezolvat de complexul de castrare.


În faza oedipiana, sursa principala de anxietate este teama de castrare, teama de a pierde penisul, ca pedeapsa din partea tatalui pentru dorintele sale incestuoase fata de mama. Teama de castrare duce la abandonarea investirii obiectuale a mamei, facând loc unui proces de identificare, în principal cu tatal si mai putin cu mama.

Aceasta identificare duce la internalizarea autoritatii si interzicerii paternale, constituind nucleul formarii Supraeului.


Dupa cum spunea G.Abraham, barbatul se simte dator sa demonstreze în permanenta, inclusiv prin prestatia sa sexuala, ca este "suficient de barbat", ca este diferit de sexul feminin. În timp ce femeia nu are ceva de demonstrat, în masura în care a constientizat lipsa penisului, asumându-si conditia feminina, barbatul, confruntat în stadiul oedipian cu angoasa de castrare, ele pierdere a masculinitatii. Poate continua ulterior sa-si linisteasca angoasa prin exhibarea prezentei penisului în plan simbolic: prin cautarea performantei (inclusiv sexuale) sau a echivalentelor falice - puterea, masina, contul în banca.


Anima si animus


În psihologia lui Jung, inconstientul completeaza constientul, astfel încât inconstientul fiecarui barbat contine un element corespondent feminin, numit anima, iar inconstientul fiecarei femei are un complement masculin, reprezentat de animus. Anima si animus mediaza între ego si lumea interioara a. psihicului, fiind proiectate spre ceilalti în relatiile de zi cu zi sau în cele intime (Pribram, 2000).


Anima deriva din trei radacini: imaginea colectiva a femeii mostenite de barbat, cu ajutorul careia el poate sesiza si întelege natura femeii, experienta personala a barbatului cu feminitatea exprimata de întâlnirile cu diferite femei de-a lungul vietii si în al treilea rând principiul feminin aflat în barbat în stare latenta. Primul suport al imaginii animei este pentru barbat figura mamei, ea oferindu-i baiatului prima si cea mai puternica experienta cu o femeie, de cea mai mare importanta în formarea sa. Unii barbati nu se elibereaza nici mai târziu de imaginea mamei, aceasta putând influenta alegerea (inconstienta) a partenerei asemanatoare cu mama (ca fizic, atitudine, uneori vârsta) sau în mod reactionaI total opusa imaginii acesteia. Imaginea animei este proiectata ulterior pe femei pentru care barbatul simte atractie erotica, fara sa constientizeze ca este atras de fapt de o imagine interioara a sa, care corespunde într-o masura mai mica sau mai mare femeii reale din fata lui. O mare parte din conflictele de cuplu îsi gasesc corespondentul în acest mecanism psihologic de proiectie a animei (animusului pentru femeie).


Principiul feminin reprezentat de emotivitate, afectivitate, relationare se regaseste la barbat împins în inconstient sub forma de anima, asa cum pentru femeie, principiului feminin constient ce consta în înclinatia catre afect si comunicare, îi corespunde în inconstient un principiu masculin reprezentat de gândire abstracta, rationalizare, sub forma de animus (Mohl si Weiner, 2000).


La baiat, identitatea sexuala trece prin faptul de a avea un penis, caracterul si aparenta fizica masculine trecând pe planul doi. Identitatea sexuala masculina va fi în schimb adânc marcata de prezenta penisului si de capacitatea sa de performanta, barbatul fiind gata sa vada în prezenta sau absenta erectiei, la dimensiunile si durata "normale", o confirmare sau o infinnare a însasi virilitatii sale.


Daca la femeie functioneaza adesea o anxietate de separare izvorâta din nevoia ei de relatie duala si din dependenta de partener, la barbat exista aceasta anxietate de performanta sexuala care îl fragilizeaza si îl împinge catre o cautare continua a confirmarii virilitatii sale. În timp ce femeia este prin definitie monogama, fiind adepta relatiei unice si încercând sa pastreze si sa amelioreze relatia de cuplu când aceasta nu mai functioneaza bine, barbatul este poligam, angajându-se mai frecvent în relatii paralele, ca si cum ar dori sa fie asigurat permanent si de mai multe partenere de valabilitatea identitatii sale masculine pe care el o masoara prin potenta.


Aparitia dorintei sexuale se realizeaza în mod diferit la barbat fata de femeie.

Sentimentele vor avea un rol important în erotica feminina, la femei dorinta sexuala luând nastere din sentimentul de dragoste si nu invers, în timp ce la barbat dorinta sexuala poate da nastere sentimentelor pentru partenera.


Sexualitatea masculina este centrata pe cautarea placerii, pe cautarea performantei si a confirmarii normalitatii, în timp ce sexualitatea feminina se centreaza pe comunicare si cautarea tandretei. Pentru barbatm actul sexual este un moment separabil de ambianta cotidiana, în general el fiind capabil sa separe sexul de contextul emotional si relational; femeia, în schimb, are nevoie de o ambianta afectiv-relationala favorabila pentru a se bucura de relatii sexuale armonioase (Mimoull si Chaby, 2000). S-a spus chiar ca barbatul nu se angajeaza total în raportul sexual, aducând în relatie doar o mica parte din el (Alberolli, 1987).


Dorinta sexuala a barbatului, fara învelisul de comunicare asteptat, o poate face sa se simta obiect sexual, trimitând-o la sentimentele de inferioritate pe care, psihanalitic vorbind, le-a putut trai ca fetita descoperind lipsa penisului.


Diferentele de comunicare dintre partenerul masculin si cel feminin duc la distorsionarea informatiei prin interpretarea ei conform propriului cod de comunicare si de aici la erodarea relatiei de cuplu, la îndepartare afectiva, la conflictualitate. Pentru barbat, tendinta femeii de a oferi în permanenta poate fi interpretata ca sufocanta sau ca lipsa de încredere în capacitatea sa de a se descurca singur. Barbatul alterneaza automat între nevoia de intimitate si cea de autonomie.


O data satisfacuta nevoia de intimitate, barbatul simte nevoia sa ia distanta pentru a-si regasi independenta si autonomia, valorizate de rolul social masculin. Nevoia femeii de comunicare nu este împartasita de barbat în aceeasi masura. Exprimarea de catre partenera a sentimentelor sale cele mai intime îl poate face pe barbat sa fuga de aceasta intimitate pentru care el nu este pregatit. La rândul lui, va comunica spontan mult mai putin din sentimentele si anxietatile sale, datorita atât capacitatilor sale de comunicare mai putin exprimate, cât si fricii de a aparea ca slab si vulnerabil în fata partenerei sale.


Scopul comunicarii este la rândul lui diferit. Barbatul s-ar exprima ca reprezentant al unei clase dominante, cu un simt al ierarhiei si al luptei pentru putere. Conversatia sa are drept scop definirea unui statut în ierarhie, deci competitia, faptul de a avea dreptate, dar si informarea, demonstrarea. În conversatie barbatul prefera generalitati le si abstractizarile, iar ca subiecte favorite pe primul plan profesia, apoi tehnica si sportul (Leleu, 2000).


(Extras din cartea "Alfabetar de Sexologie", de Florin Tudose si Ana Marian)