Comportamentul uman, mereu, in discutie...

Fericirea, insusire sau tendinta?

Fericirea nu este o stare apreciabila cu norme, legi sau unitati de masura, fericirea este o caracteristica subiectiva si în toate cercetarile ea este masurata prin auto-evaluarea subiectilor. Myers si Diener spuneau ca ”fericirea presupune atît prezenta afectului pozitiv cît si absenta afectului negativ“, iar William James ca ”fericirea este raportul între aspiratiile si realizarile unei persoane“. Demna de luat in seama este si definitia fericirii data de Veenhoven: ”Fericirea este gradul în care un individ evalueaza viata sa ca fiind favorabila“.

Unele teorii contemporane sugereaza ca încercarile de a ridica nivelul de fericire sînt zadarnice. Cercetarile din genetica comportamentala sustin existenta unui nivel bazal al fericirii la fiecare individ care este stabil si constant pe parcursul vietii. Acceptînd existenta nivelului bazal (trasaturi ale nivelului bazal) se afirma ca oamenii pot deveni mai fericiti pe o perioada scurta de timp si sunt sortiti sa se întoarca la nivelul bazal pe termen de lunga durata. Lykken si Tellegen au efectual, în 1996, un studiu cu un esantion de 2300 de gemeni. Concluziile studiului: fericirea este o trasatura mostenita în proportie de 80 %. A incerca sa ridici nivelul de fericire e ca si încercarea de a creste în înaltime, spun ei. Totusi cifra general acceptata printre cercetatorii geneticieni este 50%.

Headey si Wearing, într-un studiu longitudinal din 1989, au gasit ca participantii aveau tendinta de a se întoarce pe parcursul vietii la nivelul initial de satisfactie. McCrae si Costa (1990) au demonstrat o stabilitate de lunga durata a trasaturilor de personalitate, în special a doua dintre ele, apartinand „Big Five” – neuroticism si extraversiune. Acesti cercetatori au sugerat ca si nivelul de fericire ramane constant. Autori ca Kernis, Brown si Broody au facut o propunere si mai interesanta. „Oamenii trebuie sa accepte personalitatea proprie si nivelurile de fericire pe care le genereaza aceasta. Acceptînd, ei nu vor fi supusi fluctuatiei dispozitiei si instabilitatii auto-evaluarii”.

Sonjia Lyubomirsky si Kenon Sheldon au propus totusi un model care, fiind verificat, ar dovedi faptul ca fericirea poate fi ridicata deasupra nivelului bazal. In acest model sunt inclusi 3 factori, cei mai speculati ca fiind determinanti ai feri-cirii fiind: nivelul bazal, circumstantele si activitatea intentionata.

Exista doua tipuri de schimbari pozitive în viata oamenilor: un tip este cel datorat schimbarilor circumstantiale. Acestea tind sa devina statice si au un efect de scurta durata. Cumpararea unui unui obiect, o marire substantiala a castigului salarial sau a veniturilor, emigrarea intr-o tara bogata, toate acestea vor oferi o crestere temporara a fe-ricirii dar aceasta crestere nu va fi recunoscuta odata ce a avut loc adaptarea la noua situatie. Studiile lui Headey&Wearings din 1984 au confirmat influenta trecatoare a circumstantelor asupra satisfactiei. Studiile lui unui colectiv condus de Brickmann, in 1978, despre efectele de scurta durata ale castigului la loterie asupra satisfatiei, au aratat ca, dupa o perioada de un an, toti cei care au cistigat la loterie sume substantiale se simteau la fel ca si un grup de control (format din oameni care nu jucasera la loto). Modelul propus aici presupune ca oamenii se adapteaza rapid la schimbarile circumstantiale din cauza caracterului static al acestora.

Pe de alta parte, un alt tip de schimbari sunt schimbarile intentionate, care se refera la activitati în care o persoana se implica si care solicita un efort continuu. Ele se împart în 3 categorii:

-Cognitive (de exemplui A adopta in mod regulat o pozitie optimista);

-Comportamentale (de exemplu Persoana este în mod regulat buna cu ceilalti, persoana se angajeaza sa faca exercitiu fizic regulat)

-Motivational (de exemplu Persoana identifica scopuri importante pentru ea si lupta pentru acestea).


Pentru toate acestea este comun devotamentul si implicarea în atingerea scopurilor. Alte avantaje ale schim-barilor sub forma de activitate:

-persoana poate sa creeze o diversitate de activitati care sa nu permita aparitia adaptarii;

-aceste schimbari sunt de natura dinamica.E posibil ca activitatile intentionate sa fie facute robotizat si fara va-rietate si atunci beneficiile vor dispare dupa un timp. Totusi modelul propus de Ljubomirsky si Sheldon presupune ca activitatile intentionate au avantajul de a crea fluxuri de experiente pozitive, care la randul lor sa genereze noi activitati sau diversificarea in interiorul unei activitati.

 

Ljubomirsky si Sheldon au încercat sa verifice presupunerile acestui model pe un esantion de 667 studenti din primul an de facultate (2004). Evaluarea nivelului de fericire s-a realizat la inceputul semestrului momentul T1), la mijlocul semestrului (momentul T2) si la sfarsitul semestrului momentul T3). Rezultatele studiului au aratat ca, asa cum era de asteptat, atat schimbarile circumstantiale cat si cele legate de activitati au corelat cu cresterea nivelului de fericire la mo-mentul T2 (mijlocul semestrului), totusi numai schimbarile legate de activitati au corelat cu nivel crescut de fericire la momentul T3 (sfîrsitul semestrului). Aceste rezultate sugereaza ca schimbarile pozitive ce tin de activitati au mentinut nivelul de fericire pe cînd schimbarile pozitive ce tin ce circumstante au fost atenuate. De asemenea rezultatele acestui studiu confirma partial ipoteza enuntata initial, si anume ca e posibila cresterea nivelul de fericire deasupra nivelului bazal si a-l mentine ridicat pe o perioada de timp.

Prin ce se explica faptul ca schimbarile legate de activitati au un efect mai durabil decît cel legat de circumstante?

S-a dovedit ca un rol important il au doua caracteristici: competenta si satisfacerea necesitatii de afiliere. Efectul observat de la sfarsitul semestrului se explica prin faptul ca studentii se simteau mai competenti si mai aproape de ceilalti în cadrul activitatilor pe care le faceau.

Concluzionand, se pot puncta cateva modalitati de apropiere de ”starea de fericire”:

-Prin comportamente prosociale, de exprimare a bunatatii. (Indivizii care au raportat un mai mare interes de a ajuta oamenii si tendinte prosociale, spunea Feingold in 1983, se autoevalueaza de obicei ca fiind fericiti). Într-un studiu participantii au fost rugati sa faca citeva acte de bunatate (a dona singe, a ajuta un prieten cu o problema sau a scrie scrisoare de multumire unui profesor). In perioada de 6 saptamani, grupul care a aplicat aceasta stra-tegie si-a marit considerabil nivelul de satisfactie.

-Prin exprimarea gratitudinii. Exercitiile prin care studentii practicau exprimarea gratitudini (scriind în jurnal o- data pe saptamina pentru care lucruri si evenimente persoana este recunoscatoare sa le aiba). Are rolul de a in-terpreta pozitiv circumstantele vietii. Deasemenea este important frecventa excercitiilor, pentru unii este satisfactaor mai des, pentru altii mai putin des.

-Prin cautarea si implicare in activitati. Este importanta compatibilitatea persoana-activitate. Acestea pot varia in dependenta de interese, valori. De asemenea un studiu recent a demonstrat ca efectele pozitive a realizarii sco-pului asupra satisfactiei sunt moderate de compatibilitatea persoana-scop. (Bruhnstein, Schultheiss& Grassman, 1998), Un studiu care a incercat sa ii faca pe subiecti sa foloseasca 14 tehnici de crestere a demonstrat ca cele mai eficiente tehnici au variat de la subiect la subiect.

-Prin vizualizarea eu-lui cel mai bun. Persoana isi inchipuie cum ar fi el cel mai bun pe perioada de 4 saptamini, cum ar fi daca totul ar merge extraordinar.

-Prin procesarea amintirilor pozitive. In scris sau doar imaginar persoana incearca sa-si aduca aminte un eve-niment pozitiv din trecut si sa-l descrie.

Bibliografie:

-Sonja Lyubomirsky si Kennon M. Sheldon - "Achieving Sustainable New Happiness: Prospects, Practices, and Prescriptions"

-"How Do People Pursue Happiness?" de Sonjia Lyubomirsky

 

Alegerea e doar a voastra...